Pe ce te bazezi . . . ?

-Cum să merg înaintea lui Dumnezeu?, l-a intrebat cineva pe prezbiterianul scoţian Horatius Bonar.

Păstorul a răspuns: „Înaintea lui Dumnezeu, mergem cu păcatele noastre, pentru că nu avem nici un alt lucru despre care să spunem cu adevarat că este al nostru.”

Biblia declară că, creştinii sunt acceptaţi (îndreptăţiti) prin credinţa în Hristos şi nu prin vreun lucru făcut de aceştia. Descoperirea aceasta a revoluţionat pe mulţi care aveau probleme cu întelegerea lui Dumnezeu şi nu numai, dar le-a şi transformat inima, viaţa şi comportamentul. Aceste idei nu sunt învăţăturile proprii ale marilor reformatori ai secolelor trecute, ci sunt bazate pe scrierile biblice (Rom.3:21-27, Tit.3:5-7, Efeseni.2:8, şi lista poate continua). Nu mă îndoiesc că aceste învăţături bine înţelese ar produce şi în zilele noastre o reformă şi o întoarcere reală la Dumnezeu.

-Motivul pentru care mulţi dintre creştini cred că datorită eforturilor lor pot să ajungă să-L satisfacă pe Dumnezeu ca să fie acceptaţi este din cauza înţelegerii greşite despre sfinţenia Sa. Uneori avem tendinţa să privim păcatul din perspectiva acţiunii (facem asta sau facem cealaltă), pe când păcatul conform Scripturii este o “condiţie” care produce acţiuni. Păcătuim pentru că suntem păcătoşi. Pavel argumentează că noi credincioşii eram morţi în păcate (Ef.2:1), şi că omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, nici nu le poate întelege.

Iată de ce neprihănirea se capătă doar prin credinţă. Acest gen de neprihănire nu e ceva ce noi am produs (suntem declaraţi neprihăniti), nici măcar ceea ce Dumnezeu a produs în noi, pentru că asta e “sfinţirea”, neprihănirea care I-a aparţinut Altcuiva şi ne-a fost dată (amputată)  nouă. Numai pentru aceia care prin credinţă au primit acest dar al neprihănirii există un proces de creştere în sfinţenie. Deşi sfinţenia nu este niciodată temelia pentru acceptare înaintea lui Dumnezeu (întodeauna sfinţenia noastră este imperfectă înaintea Sa), sfinţirea este procesul prin care Duhul Sfânt în mod treptat ne aduce la asemanarea cu Chipul lui Hristos.

Aceste adevăruri motivează diferit până şi trăirea credinciosului. Mai întâi motivaţia slujirii, frica de pedeapsă si nădejdea răsplătirii, nu sunt motivaţii care tocmai Il onorează pe Dumnezeu, dar nici dacă îmi simt pofta egoistă după cununi si locaşuri cereşti.

Credinciosul trebuie să-L slujească pe Dumnezeu şi pe aproapele lui pur şi simplu că aşa i-a poruncit Tatăl. Sa fie plini de har şi iubire pentru că i-a transferat din împărăţia întunericului în împărăţia luminii. Prin urmare noi îi aparţinem Lui cu preţul propriului Său sânge, nu mai suntem ai noştri.

Ai curajul să vii înaintea lui Dumnezeu?

Pe ce te bazezi?

ARTICOL REALIZAT DE GEORGE FRANCIUC
This entry was posted in Meditatie. Bookmark the permalink. Follow any comments here with the RSS feed for this post.

8 Responses to Pe ce te bazezi . . . ?

  1. gabyokcon says:

    …. ma bazez pe jertfa de ispasire a Domnului Isus ,pe ascultarea Lui,pe moartea si invierea Sa singura pozitie de siguranta si bucurie negraita, nu am nici un merit nici unul macar…….

  2. Ei fratelli,baza crestinului este in Christos Isus,pe opera perfecta desfasurata pe Golgota,pe Cuvintul Adevarului Absolut,Dumnezu Adevarat care ramine acelas in orice situatie!
    El Shalom con voi!

  3. S@my s. says:

    Fratilor zilele astea in timpul unor discutii am fost pus in postura in care trebuia sa aleg pe ce ma bazez suveranitatea lui Dumnezeu sau decizia mea, am ales-o prima si am fost declarat eretic sau cel putin aproape eretic. M-a durut. Nu m-a durut titlul pe care l-am primit dar m-a durut si ma doare modul in care privim mantuirea. Suntem gata sa sacrificam suveranitatea pentru merite umane si asta ma doare. Nota 10 George poate articolul va fi ca un dus rece pt noi menit sa ne trezeasca mintea si sa constientizam ca nu avem voie sa ne atribuim merite pt mantuirea pe care am primit-o.

  4. ioancampean says:

    Am indrazneala sa vin inaintea lui Dumnezeu pentru ca El e Tatal meu care ma iubeste mai mult decat il iubesc eu si sant neprihanit prin dragostea Lui care a dat totul pentru mine. Credinta noastra e demonstrata prin cat iubim. Daca iubim putin,neprihanirea care se capata prin credinta e mica. Noi slujim Domnului si aproapele atat cat lasam sa reflecte dragostea lui Dumnezeu in noi. Ca o oglinda care reda chipul exact al celui ce este in fata ei asa reflectam noi dragostea lui Dumnezeu.Daca santem curati se vede dragostea lui Dumnezeu in noi,daca santem murdari nu se intelege nimic,e confuzie, atat in viata mea cat si in cei ce privesc la mine.

  5. gabyokcon says:

    Neprihanirea se capata prin credinta(romani 3:21-22) si ea vine pina sa ajungi sa faci vreo fapta sau sa demonstrezi iubire(r0mani 4:3-8.) nu pe porti ci toata odata, apoi aceasta lucrare aplicata de Duhul Sfint continua cu sfintirea vieti credinciosului,
    Daca neprihanirea vine in proportie egala cu marimea iubiri mintuirea ar fi prin fapte dar Pavel spune „Si daca este prin har,atunci nu mai este prin fapte;almiterea harul n-ar mai fi har. . .. .. .” Romani 11:6.

  6. ioancampean says:

    Imi cer scuze pentru o eroare in exprimare in articolul precedent.
    Am vrut sa zic ca daca iubesc putin ,atat este si nivelul meu de sfintire sau de traire in neprihanire.Nu vorbeam de neprihanirea care se capata prin credinta ci viata de neprihanire pe care trebuie sa o traim in fiecare zi si sa creasca tot mai mult.Domnul sa va binecuvinteze.

  7. ifrim emnauel-cornel says:

    sangele meu este cerut pentru ispasirea pacatului meu…
    pacatul meu cere moartea mea…
    plata pacatului este moartea(rom 6/23,marcu 10/18,ps.14/3 etc)
    Isus plateste cu sangele Lui ispasirea pacatului meu,
    Isus a luat pacatul meu asupra Lui si a murit in locul meu)2cor.3/21,evr.9/28, 10/14)
    -singurul lucru ,, un singur lucru ” spunea ap.Pavel in fil.3/13, mi-a mai ramas de facut ,
    sa ajung sa realizez ,sa cred ,sa ma vad asa cum Dumnezeu ma vede pe mine in Isus Hristos
    deci singurul pe care ma pot baza este Isus Hristos/ si va spun ca lucrul este nu e usor de spus dar greu de realizat in cultura crestina protestanta legalista in care traim
    ,,desi legea Lui Dumnezeu este sfanta dreapta si buna (rom 7/12) incercarea de a o respecta pentru a fi acceptat de Dumnezeu, nu este nici sfanta, nici dreapta, nici buna.”
    NEIL T.ANDERSON
    ,,dragostea Lui Dumnezeu este gratuita ,fara conditii,
    nu pot face nimic pentru ca Dumnezeu sa ma iubeasca mai mult, dar nici mai putin,,
    PHILIP YANCEY

Lasă un răspuns

Autentificare




Am uitat parola
Vreau sa ma inregistrez
  • Răscumpărați timpul

  • Evenimente