Biserica Betania anunță plecarea la Domnul a fratelui Gelu Baciu – Necrolog

 

IMG_1300Gelu.

Celor pe care îi iubesc, când va fi să plec, dați-mi drumul! Lăsați-mă spre tărâmuri noi să pășesc! Nu mă țineți încătușați în lacrimile voastre, ci fericiți voi să fiți pentru anii pe care i-am petrecut! V-am dăruit dragostea mea, iar voi în mantia fericirii m-ați învăluit.

Vă mulțumesc pentru dragostea pe care mi-ați oferit-o! Dar acum e timpul! În călătorie singur plec. Plângeți-mă în tăcere, dar transformați apoi durerea în credință! Căci despărțiți nu vom sta mult, iar amintirile sufletul îl vor alina.

O, inimă, dacă cineva-ți spune că sufletul piere odată cu trupul, spune-i că florile se ofilesc, dar sămânța dăinuie!

„E primăvară iar…

Sunt pretutindeni flori,

Și totul pare să învie.

În suflet tind să picure

Momente de melancolie

 

Căci moartea dă fiori!

Enigmatici și cuminți

Terminându-și rostul lor

Lângă noi, se sting și mor

Dragii noștri, dragi părinți.”

Baciu Gelu s-a născut la data de 5.05.1970, în luna florilor, în satul Tilecuș din județul Bihor, sat binecuvântat, așezat undeva ca într-o împărăție a păcii și unde seara cerul se apropie de pământ. Aici a învățat primele cuvinte și a făcut primii pași de copil. Anii copilăriei i-a petrecut pe aceste ulițe fermecate, pline de verdeață și libertate, însoțit mereu de ciripitul vesel al păsărelelor, de imașurile presărate cu flori și inocența jocurilor copilărești. Dar bucuria aceasta este de scurtă durată, deoarece îi moare tatăl, stâlpul casei, și rămâne cu sufletul îndurerat de această tristă despărțire.

Timpul trece însă neobservat, astfel încât iureșul anilor și mrejele dragostei îl leagă pentru o vreme de soția lui, călătorind în marea vieții învolburată un timp nedefinit. Din rodul iubirii se nasc cinci copii. Comportamentul său i-a determinat pe copii să-L urmeze pe Dumnezeu și să rămână în Biserică. Viața în schimb, îi joacă tot felul de fente, care mai de care mai diferite și dureroase. Rămâne singur, și cu ajutorul lui Dumnezeu crește copiii cu multă dragoste și responsabilitate. Se luptă cu viața, dar fiind plin de credință în Dumnezeu, reușește să învingă!

Cine a fost fratele Gelu Baciu Nicușor?

Un frate așezat, smerit și credincios. S-a distins prin sinceritatea omului simplu, atitudinea împăciuitoare, hotărârea și statornicia ce îl caracterizau. Răsăritul de soare s-a ascuns, și locul lui i-a fost luat de un apus de soare însângerat, ca și culoarea durerii. Versurile unei poezii par să întărească chemarea pe care i-a facut-o Domnul Acasă:

„Ești atât de obosit, iubite călător

Eu te chem in Veșnicie

Stai numai puțin sub glie

Pân’la vremea vremilor.”

Gelu și-a deschis aripile spre ceruri, fără să spună nici un cuvânt nimănui. Îl lăsăm să-și continuie liniștit călătoria spre marea lume a tăcerii. Acolo nu va fi singur, pentru că unii au plecat demult, alții de curând, iar Avraam, Isac și Iacov ne așteaptă pe toți. Acea mulțime îl va saluta cu respect, deoarece ei știu că el vine din Valea Plângerii, unde a suferit mult, a fost rănit în luptele vieții, a plâns și a suspinat. Tristețea ce umbrește chipurile celor dragi, va fi vindecată de dragostea cu care îl vom înconjura întotdeauna, și de Dumnezeu.

Această rană deschisă este greu de descris! Toamnele își vor cerne frunzele galbene peste mormântul lui, vântul va tângui ca un bocet al durerii, vor trece primăverile ca niște alaiuri de fete cu năframe, vor veni și iernile imaculate: dar degeaba … Tata acasă nu mai vine! Lacrimile și florile parfumate ale primăverii îi paveaza drumul spre mormânt.

Rămâne-o dulce amintire.

Un tată pe pământ e-o bogăție!

Mesajul transmis indirect ne îndeamna la cugetare. Cuvintele lui se pot insufleți astfel:

 

„Îmi las aici doar amintirile vieții

Ce ne-au legat adesea pe pământ

În casa primitoare, odaia e pustie

Căci m-a chemat Acasă, Tatăl Sfânt.

 

Cuvântul meu se-ndreaptă

Spre cel din infinit;

Deschide-mi Doamne poarta

Și spune-mi bun venit!

 

Rămas bun colegi iubiți

Eu vă las cu bine

Și pe frații îndrăgiți

Ce ați simțit cu mine.”

 

Noi cei de aici îi vom păstra în minte imaginea și amintirea plăcută de frate credincios.

Drum bun spre Veșnicie, dragul nostru Gelu! Ne vom întâlni la poarta lui Beniamin!!

 Beni Iachinciuc

 

 

În cursul zilei de mâine, 22 mai 2013, corpul fratelui Gelu Baciu va fi pus la dispoziția familiei, a rudelor apropiate, dar și a tuturor celor ce doresc să îl salute pentru ultima dată, de la orele 08.00, la orele 08.45 la Casa Mortuaria a Spitalului Policlinico, Tor Vergata.

Începând cu orele 14.00(cu aproximațiile de rigoare), sicriul va fi depus în Biserica Betania, Fonte Nuova. Toți frații din biserică, prietenii și cunoștintele fratelui care doresc să aibă un cuvânt de îmbărbătare pentru familia îndoliată, pot să o facă în cursul după-amiezii.

Mâine seara, începând cu orele 19.00 va avea loc slujba de priveghi, la terminarea căreia mașina funerară și rudele apropiate vor porni împreună cu fratele Gelu în ultima lui călătorie înspre Romania, unde va avea loc și înmormântarea.

Mulțumim anticipat tuturor fraților care vor fi prezenți mâine pentru un cuvânt de îmbărbătare a familiei în cursul după-amiezii, precum și la slujba de priveghi, și ne rugăm ca privirea Domnului să fie peste întreaga călătorie a celor care vor pleca înspre România. Mâna Lui să fie peste ei la plecarea, dar și la reîntoarcerea lor în sânul Bisericii.

“Căci ce este viața voastră? Nu sunteți decât un abur, care se arată puțintel, și apoi piere.“  (Iacov 4:14)  

Ca un abur, ridicat puțintel, a fost și viața fratelui nostru Gelu Baciu, întreruptă într-un mod cu totul neașteptat în cursul zilei de ieri. Biserica Betania este alături de familia îndoliată, susținându-i în rugăciune înaintea Domnului.

Cuvântul lui Dumnezeu ne asigură de prezența mângăietoare a Domnului chiar și în cele mai grele și de neînțeles situații din viața noastră. Uneori trecând prin situații care ni se par sfâșietor de grele, ne întrebăm și noi ca și psalmistul David: “ Și când se surpă temeliile, ce ar putea să mai facă cel neprihanit?” ( Ps. 11:3). Într-adevăr, puși în fața unor situații în care omenește vorbind nu putem face nimic, când vedem cu ochii noștri că temeliile noastre, ceea ce noi considerăm puternic și de nezdruncinat în viața noastră dispare, ne putem pune și noi aceeași întrebare. Ce ar putea să facă familia Baciu în aceste momente în care omenește vorbind, temelia lor s-a surpat? Răspunsul îl primim tot în Cuvântul Domnului: “ Domnul este în Tempul Lui cel sfânt, Domnul își are scaunul Lui de domnie în ceruri. Ochii Lui privesc și pleoapele Lui cercetează pe fiii oamenilor.” ( Ps. 11:4).
Faptul că Domnul este în ceruri și că ochii Lui privesc ne dă pace și speranța în momentele cele mai grele din viața noastră. Domnul este acolo, gata să ne dea ajutor. Rugăciunea întregii biserici este ca întreaga familie Baciu, precum și toate rudele îndoliate să simtă că ochii Domnului privesc, că pleoapele Lui cercetează pe fiii oamenilor. Și chiar dacă nu înțelegem de ce Dumnezeu a lăsat exact acest moment pentru a-l lua pe fratele Gelu Acasă, să ne încredem în faptul că nimic nu este la întâmplare, ci că toate lucrurile se întâmplă sub privirea ochilor Lui…

 

“De ce ades mi-e dat pe cale
Să-ndur dureri și fel de fel,
De ce-s lovit adesea oare?
Eu nu-nțeleg, dar știe El!

 

Eu nu-nțeleg, dar cred într-una
Și cred cu patimă și zel,
Că multe din ce mi se-ntâmplă
Nu le-nțeleg, dar știe El!”

 

This entry was posted in Stiri. Bookmark the permalink. Follow any comments here with the RSS feed for this post.

Lasă un răspuns

Autentificare




Am uitat parola
Vreau sa ma inregistrez
  • Răscumpărați timpul

  • Evenimente