Adevăruri ascunse

1 Ioan 2:14: ”V-am scris părinților, fiindcă ați cunoscut pe Cel ce este de la început. V-am scris tinerilor, fiindcă sunteți tari, și Cuvântul Lui Dumnezeu rămâne în voi, și ați biruit pe cel rău.” Acesta este unul dintre versetele care m-au făcut să mă întreb: Ce vroia să spună Ioan celor tineri afirmând că suntem tari, adică ce înseamnă să fii tare? Ceea ce face pe un tânăr să fie tare și să rămână tare, este Cuvântul Lui Dumnezeu care trebuie să rămână în noi, în orice împrejurare a vieții. Apoi el (Ioan) scrie că am biruit pe cel rău, această afirmație mă duce cu gândul la Domnul Isus când era pe pământ și a fost ispitit ca și noi, și un lucru interesant pe care l-am observat este că El a fost ispitit cu ceea ce era scris în Cuvânt. Diavolul venind cu prima ispită, Isus s-a folosit de un cuvânt din Lege, mai precis din Deuteronomul 8:3, spunându-I că omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura Lui Dumnezeu. A doua oară l-a ispitit punându-L să se arunce de pe acoperișul Templului. Citatul de care s-a folosit diavolul a fost din Psalmii 91:11-12. A treia ispită pe care i-a adus-o, a fost să se închine lui cu o consecință, că îi va da împarăția lui. Domnul Isus în toate ispitele pe care le-a avut s-a folosit de Cuvânt, și nu a ascultat de vocea diavolului. Cât de important este să rămâi tare în ceea ce este scris!!! Dar întrebarea care se poate ridica în unele inimi este: Cum poate să rămână Cuvântul Lui în noi și cum intră Cuvântul Lui în noi? Întrebările acestea nu se nasc în toate inimile, ci doar în acele inimi care deja și-au propus ca să fie tari, neclintiți, statornici, credincioși ca să nu poată fi luați prin iscusința unora în care nu lucrează Cuvântul, să fie nestatornici și mai mult de atât, să înainteze spre pierzarea sufletelor lor (2Petru 16-17). Răspunsul la întrebarea anterioară nu este greu pentru acele persoane care studiază, sau mai bine spus, cercetează Cuvântul pentru a-L cunoaște si a-L împlini.

Aș vrea să citez niște versete după care să aprofundām acest subiect mai mult. Este scris în Ieremia capitolul 31 începănd cu versetul 31: ”Iată vin zile, zice Domnul, când voi face cu casa lui Israel și cu casa lui Iuda un legământ nou. Nu ca legământul pe care L-am încheiat cu părinții lor, în ziua când I-am apucat de mână să-i scot di țara Egiptului, legământ pe care l-au călcat, măcar că aveam drepturi de sorți asupra lor, zice Domnul. Ci iată, legământul pe care-L voi face cu casa lui Israel după zilele acelea, zice Domnul: Voi pune Legea Mea în lăuntrul lor, o voi scrie în inima lor; și Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu. Nici unul nu va mai învăța pe apropele sau pe fratele său zicănd: ”Cunoaște pe Domnul!” ci toți mă vor cunoaște, de la cel mai mic pănă la cel mai mare, zice Domnul; căci le voi ierta nelegiuirea și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor.”Acestea sunt cuvintele Dumnezeului celui Prea Înalt rostite pentru poporul Israel. El avea în vedere vremurile viitoare pentru acest popor și Le-a făgăduit că va face o schimbare nu de mică importanță. A spus că va schimba legământul pe care L-a făcut cu poporul când L-a scos din țara Egiptului. ”Legământul dintâi avea și el porunci privitoare la slujba Dumnezeiască și la un locaș ceresc de închinare” (Evrei 9:1), mai avea și legi privitoare la curățirea trupului. Partea cea mai însemnată a legii a fost dată poporului pe muntele Sinai prin Moise, care era mijlocitorul acelui legământ zicănd: ”Ascultă Israele legile și poruncile pe care vi le spun astăzi în auzul vostru. Învățați-le și împliniți-le cu scumpătate! Domnul Dumnezeu a încheiat  un legământ cu noi la Horeb. Nu cu părinți noștri a încheiat Domnul legământul acesta, ci cu noi care suntem toți vii astăzi, aici! Domnul ne-a vorbit față în față pe munte din mijlocul focului. Eu am stat atunci între Domnul și voi ca să vă vestesc Cuvântul Domnului; Căci vă era frică de foc și nu v-ați suit pe munte.”(Deuteronomul 5:1-5). Moise nu a spus altceva, ci ceea ce a primit de la Dumnezeu și anume cele 10 porunci pe care le știm cu toții. Dumnezeu pentru că avea în vedere faptul că ei (poporul) nu vor stārui în împlinirea acestor porunci, le-a scris El însuși pe două table de piatră cu degetul Său. Dumnezeu o dată ce le-a dat legământul le-a dat și făgăduințe asupra acestui legământ. ”Căci îți poruncesc astăzi să iubești pe Domnul Dumnezeul Tău, să umbli pe căile Lui și să împlinești poruncile Lui, ca să trăiești și să te înmulțești, și ca Domnul Dumnezeul Tău să te binecuvinteze în țara pe care o vei lua în stăpânire. Dar dacă inima ta se va abate, dacă nu vei asculta și te vei lăsa amăgit să te închini înaintea altor dumnezeii și să le slujești, vă spun astăzi că veți pieri și nu veți avea zile multe în țara pe care o veți lua în stăpânire, după ce veți trece Iordanul.”(Deuteronomul 30:16-18). Și după cum orice legământ ca să aibă putere și să rămână tare trebuie neaparat să fie cel puțin doi martori, Dumnezeu a pus doi martori și anume: cerul și pãmântul (Deuteronomul 30:19).

Vedeți legământul cel vechi. Îl cunoaștem unii mai bine, alții mai puțin, dar cel mai însemnat să știm dacă a avut loc această schimbare a legământului poruncită de Dumnezeu în diverse locuri și timpuri diferite. Dumnezeu a vorbit prin mulți proroci că va face această schimbare, prin Ieremia, prin Ezechiel, chiar însuși lui Moise. Nu putem uita de Daniel, și apoi apostolul Petru afirmă: ”Prorocii care au prorocit despre harul care vă era păstrat vouă, au făcut din mântuirea aceasta ținta cercetărilor și căutărilor lor stăruitoare. Ei au cercetat ce vremi și ce împrejurări avea în vedere Duhul lui Hristos care era în ei când vestea mai dinainte patimile lui Hristos și slava de care aveau să fie urmate. Lor le-a fost descoperit că nu pentru ei însăși, ci pentru voi spuneau acele lucruri pe care vi le-au vestit acum cei ce v-au propavăduit Evanghelia prin Duhul Sfânt trimis din cer, și în care chiar îngerii doresc să privească” (1 Petru 1:10-12). Încetul cu încetul ajungem să credem că a avut loc acea schimbare. Dar haidem să ne oprim un pic și să ne aducem aminte ce i-a vorbit Dumnezeu lui Daniel în privința aceasta. Dumnezeu a dat un vis împăratului Nebucadnețar și visul era acesta: ”Împăratul s-a uitat și a văzut un chip mare și de o strălucire nemaipomenită. Stătea în picioare în fața lui, și înfățișarea era înficoșătoare. Capul chipului acesta era de aur curat, pieptul și brațele îi erau de argint, pântecele și coapsele îi erau de aramă, fluierele piciorelor îi erau de fier și parte de lut. Împăratul se uita la acest chip, și s-a desprins o piatra fără ajutorul vreunei mâini, a izbit picioarele de fier și de lut ale chipului și le-a făcut bucăți. Atunci fierul, lutul, argintul, și aurul s-au sfărâmat împreună și s-au făcut ca pleava din arie vara; le-a luat vântul și nici urmă nu s-a mai găsit de ele. Dar piatra care a sfărâmat chipul s-a făcut un munte mare și a umplut tot pământul” (Daniel 2:31-35). Duhul Domnului a venit peste Daniel și a tâlcuit acest vis afirmând că visul este adevărat, iar tâlcuirea este temeinică. Iată tâlcuirea pe care a dat-o: cele patru materii erau patru împărății, prima era foarte puternică, o aseamăna cu aurul, a doua mai puțin puternică, tot așa până la a patra împărăție care era în parte puternică, iar în parte slabă. Era asemănată cu lutul împletit cu fierul. Daniel spune: Dar în vremea acestor împărății, Dumnezeul cerului va ridica o împărăție care nu va fi nimicită nici o dată și care nu va trece sub stăpânirea altui popor. Ea va sfărâma și va nimici acele împărății și ea însăși va dăinui veșnic. Aceasta reprezintă piatra pe care a văzut-o  dezlipindu-se din munte fără ajutorul vreo unei mâini și care a sfărâmat fierul, lutul, argintul și aurul. Dumnezeul cel mare a făcut cunoscut ce are să se întâmple după aceasta (Daniel 2:44-45). Din acest vis și din tâlcuirea lui se poate vedea că Dumnezeu a dat încă o dată o dovădă că va face acea schimbare.

Apostolul Pavel spune: ”Dar când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, ca să răscumpere pe cei ce erau sub Lege, pentru ca să căpătăm înfierea. Și pentru că suntem fii, Dumnezeu ne-a trimis în inimă Duhul Fiului Său care strigă: ”AVA” adică ”Tată””(Galateni 4: 4-6). Dumnezeu a început să împlinească hotărârea pe care o luase, dar înainte că să pună Legile și poruncile în inima noastră, trebuia să aibă loc neapărat o curățire a inimii pentru că El este Sfânt, și tot așa cum nu se pune vin nou în burduf vechi pentru că se sparge, sau nu se pune un petic nou la o haină veche pentru că se va rupe, El Dumnezeu nu putea face altfel. Nu era deajuns doar o curățire a trupului la care se putea ajunge împlinind Legământul cel vechi, ci trebuia o curățire și a inimii, adică a cugetului care este în fiecare om. Trebuia să aiba loc această curățire de întinăciunile trupești, și Fiul lui Dumnezeu spune: ”Iată-Mă (în sulul cărții este scris despre Mine), vin să fac voia Ta Dumnezeule” (Evrei 10:7). Apoi Ioan Botezătorul mărturisește despre El zicând: ”Iată Mielul Lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii”(Ioan 1:29). Știm bine această Lege a Lui Dumnezeu care spune că cine a păcătuit, adică cine a încălcat Legea Lui, are ca și consecință moartea veșnică a sufletului. El Dumnezeu, afirmă că toți am păcătuit și suntem lipsiți de Slava Lui. Această curățare era imposibilă, pentru că Dumnezeu nu este schimbător în hotărârile și planurile Lui, cum este omul. Deci toți eram rânduiți morții veșnice, dar mulțumiri fie aduse Lui Dumnezeu care a trimis pe Fiul Său din femeie, având un trup ca și al nostru, ispitit ca și noi dar fără păcat, a murit în locul nostru pentru păcatele noastre ca să avem o curățire deplină! Uitați ce afirmă unul din cei ce au crezut: ”Căci dacă sângele taurilor și al țapilor, și cenușa unei vaci stropite peste cei întinați îi sfințește și aduce curățirea trupului, cu cât mai mult sângele Lui Hristos, care prin Duhul cel veșnic, s-a adus pe Sine jertfă fără pată Lui Dumnezeu, vă va curăța cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiți Dumnezeului Celui Viu!” (Evrei 9: 13-14). Fiul Lui Dumnezeu a murit în locul nostru pentru păcat, dar mai mult decât aceasta, pentru că în El nu s-a găsit păcat a putut afirma: ”Tatăl mă iubește pentru că îmi dau viața, ca iarăși s-o iau. Nimeni nu mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau și am putere s-o iau iarăși: aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatăl Meu”(Ioan 10: 17-18). Deci El, Fiul Lui Dumnezeu, nu a rămas printre cei morți, ci a înviat pentru că în El nu era păcat. Și acum oricine crede în jerta Lui este curățit, adică iertat de păcatele lui. Uitați ce mărturisește apostolul Pavel în care era Duhul Sfânt:

”Să știți  dar fraților că în El ni se vestește iertarea păcatelor; și oricine crede este iertat prin El de toate lucrurile de care n-ați fi putut fi iertați prin Legea lui Moise. Luați seama să nu vi se întâmple ce se spune în proroci: ”Uitați-vă disprețuitorilor, mirați-vă și pieriți; căci în zilele voastre, am să fac o lucrare pe care n-o veți crede nicidecum dacă v-ar istorisi-o cineva”(Fapte 13: 39-41). Deci, dacă ne aducem acum aminte de hotărârea schimbării legământului, vedem cum Dumnezeu cel Credincios în hotărârea Lui a împlinit ce promisese, căci El ne va ierta păcatele și nu-Și va mai aduce aminte de nelegiuirea noastră. Acum nu mai rămâne decăt ca noi să credem în lucrarea pe care a făcut-o ca să putem fi iertați. Cei ce cred au deci curățirea fie în trup, fie în inimă. Acum pare și logic ca într-un vas curățit să fie pus un untdelemn de o mare importanță. Cine nu întrebuințează un burduf nou ca să pună vin bun în el? Vedem cum Dumnezeu a pregătit toate lucrurile.

Această curățire este posibilă! Cel care crede o mărturisește prin botezul în apă. Ucenicul Domnului Petru spune: ”Botezul nu este o curățire de întinăciunile trupești, ci mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, prin învieria lui Isus Hristos” (1 Petru 3:21). Acum o dată făcută posibilă curățirea, Dumnezeu voiește ca să pună legile și orânduielile înlăuntrul omului. Dacă Legământul cel vechi, legile și poruncile erau scrise pe niște table, acum după hotărârea Lui nu le mai scrie pe table, căci acestea erau puse într-un loc preasfânt, așezate în templu, ci le pune în inima omului care a fost curățită! Iată ce mărturisea Fiul Lui Dumnezeu când era pe pământ: ”Totuși vă spun adevărul: vă este de folos ca să Mă duc, căci dacă nu Mă duc Eu, Mângăietorul nu va veni la voi; dar dacă Mă duc, vi-L voi trimite ”(Ioan 16-17). Să știți că El a spus adevărul și s-a înălțat la cer, s-a dus la Tatăl. Ce credeți, că El nu s-a ținut de promisiunea făcută? Bineînteles, și a trimis pe Mângăietorul, adică Duhul Sfânt. Iată ce mărturisesc ucenicii: ”Deodată a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic și a umplut toată casa unde ședeau ei. Niște limbi ca de foc au fost văzute împărțindu-se printre ei și s-au așezat câte una pe fiecare din ei. Și toți s-au umplut de Duh Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească” (Fapte 2: 2-4). Apostolul Pavel prin înțelepciunea primită de la Tatăl pune o întrebare: ”În adevăr, cine dintre oameni cunoaște lucrurile omului, afară de duhul omului care este în el? Tot așa, nimeni nu cunoaște lucrurile lui Dumnezeu, afară de Duhul lui Dumnezeu” (1Corinteni 2: 11-12). El ne-a promis că ne va da Duhul Sfânt ca să putem cunoaște și noi lucruile lui Dumnezeu. Chiar însuși Fiul lui Dumnezeu când era pe pământ învăța: ”Dar Mângăietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu vă va învăța toate lucrurile și vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu” (Ioan 14:26). Vedeți cum Dumnezeu cel Credincios s-a ținut de promisiune și după ce a curățit trupul și cugetul nostru a pus Legile Lui în mintea noastră!!! Revenind la vechiul Legământ, Dumnezeu a dat anumite legi pentru curățire, dar acel care respecta cu strictețe acele legi nu putea să intre în Tabernacol, decât în Locul Sfânt. Nu era îngăduit să intre cu nici un chip în Locul Preasfânt. După ce a murit Fiul lui Dumnezeu pe cruce, acea perdea care despărțea Locul Sfânt de Locul Preasfânt, s-a rupt în două. Aceasta simbolizează că avem intrare liberă în Locul Preasfânt, dacă ne curățim. Dar ce se făcea în Locul Preasfânt? Dumnezeu stătea de vorbă cu marele preot, prezentându-Se între cei doi heruvimi. Iată ce întrebare pune apostolul Pavel îndemnat de Duhul lui Dumnezeu care era în el, unor credincioși: ”Nu știți că voi sunteți Templul lui Dumnezeu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi?”(1 Corinteni 3:16). Acum pentrucă El ne-a făcut trupurile noastre niște Temple curate și preasfinte, nu mai rămâne nici o piedică ca Duhul lui Dumnezeu să nu locuiască în noi și să facă lucrarea de-a ne învăța Legile Lui Dumnezeu.

Iată o mărturisire de-a lui Ioan care rodește în noi o mai mare nădejde: ”Cine păzește poruncile Lui rămâne în El, și El în el. Și cunoaștem că rămânem în El prin Duhul pe care ni l-a dat” (1Ioan 3:24). Dar de ce era nevoie de schimbara unui Legământ cu un altul? Haidem să ne aducem aminte ce s-a întâmplat în grădina Eden cu Adam și Eva. Dumnezeu le-a poruncit să nu mănânce din doi pomi care erau în grădină și anume din pomul cunoștinței binelui și răului, și din pomul vieții veșnice. Dar ei fiind ispitiți de diavolul, au mâncat. Aceasta a avut o consecință, și anume: prin faptul că ei au mâncat, Dumnezeu trebuia să pună în mintea omului cunoștința binelui și răului. Această lucrare a făcut-o Dumnezeu în mod progresiv, și ne aducem aminte cum prin Moise, Dumnezeu și-a descoperit Legea care a adus cunoștință în ceea ce privește binele și răul. Vedem în istoria poporului Israel căci chiar dacă ei au avut această revelație a Legii, nu au putut s-o țină ca să fie plăcuți înaintea Creatorul. Atunci la ce îți folosește să știi un lucru, chiar bun să fie, dacă nu ești în stare sau mai bine zis, nu ai puterea să-l faci (împlinești)? Apostolul Pavel a observat lucrul acesta și afirmă în una din scrierile lui: ”Știm, în adevăr, că Legea este duhovnicească; dar eu sunt pământesc, vândut rob al păcatului. Căci nu știu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urăsc. Acum, dacă nu fac ce vreau, mărturisesc că Legea este bună. Și atunci nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuiește în mine, adică în firea pământescă, pentrucă ce-i drept, am voința să fac binele, dar n-am puterea să-l fac. Căci binele pe care vreau să-l fac nu-l fac, ci răul pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac!… O nenorocitul de mine, cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?” Dumnezeu pentrucă iubește omul, a hotărât în dragostea lui acestă schimbare. Iată ce afirmă Pavel tot în același pasaj: ”Acum dar, nu mai este nici-o osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământești, ci după îndemnurile Duhului. În adevăr legea Duhului de viață m-a izbăvit de legea păcatului și a morții, lucru cu neputință legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere.

Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământescă, trimițând din pricina păcatului pe însuși Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului, pentru ca porunca legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământești, ci după îndemnurile Duhului. În adevăr, cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământești, umblă după lucrurile firii pământești; pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului, umblă după lucrurile Duhului……Voi însă nu mai sunteți pământești, ci duhovnicești, dacă Duhul lui Dumnezeu locuiește în adevăr în voi. Dacă nu are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui. Și dacă Duhul celui ce a înviat pe Isus dinre cei morți locuiește în voi, Cel ce a înviat pe Isus dintre cei morți, va învia și trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuiește în voi.

O, adâncul bogăției, înțelepciunii și științei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecățile Lui, și cât de neînțelese sunt căile Lui! Și în adevăr cine a cunoscut gândul Domnului? Cine i-a dat ceva întâi ca să aibă ceva de primit înapoi: Din El, prin El și pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci!

Amin!

This entry was posted in Meditatie. Bookmark the permalink. Follow any comments here with the RSS feed for this post.

Lasă un răspuns

Autentificare




Am uitat parola
Vreau sa ma inregistrez
  • Răscumpărați timpul

  • Evenimente