“Scrisoare din iad ” este o prezentare dramatică destinată să motiveze elevii creștini să împartă și celorlați credința lor în Christos. Iadul este un loc înfiorător și aceasta este o prezentare înfiorătoare.

Ce vroia să spună Ioan celor tineri afirmând că suntem tari, adică ce înseamnă să fii tare? Ceea ce face pe un tânăr să fie tare și să rămână tare, este Cuvântul Lui Dumnezeu care trebuie să rămână în noi, în orice împrejurare a vieții!

Trăim ca şi alţii timpuri deloc uşoare, când riscul de a confunda lucrurile e foarte accentuat, fapt pentru care avem nevoie de discernământ, dar nu unul moştenit, ci unul bazat pe cunoaşterea în detaliu a păcatelor şi responsabilităţilor. De fapt aceste două lucruri (lipsa cunoaşterii provocată de dezinteres, şi timpurile ce le trăim), mă motivează să scriu cele cer urmează.

Cum au fost israeliţii eliberaţi? Nu pe baza vieţii lor bune sau a lucrărilor lor bune. Dumnezeu nu a cercetat în fiecare casă să vadă cum trăise fiecare persoană în parte în timpul ultimilor 30 de ani. Nu. El doar a verificat să vadă dacă aveau credinţă să-şi ungă uşile cu sângele unui miel nevinovat.

Cunoaştem multe din Scriptură

Şi zilnic tot mereu citim,

Dar sufletul e plin de ură

Mai poţi să spui că eşti creştin?

Perioada imediat dupa revolutie a fost o perioada in care libertatea din Romania a fost intrepatrunsa cu haosul. Scapati de sub jugul comunismului romanii au trecut intr-o alta extrema periculoasa, o extrema a dezordinii. In aceasta atmosfera Biserica a fost foarte mult influentata de starea de dezordine din Romania. Unii au observat pericolul care pastea biserica romana si au decis sa actioneze si sa pastreze ordinea in biserica.

“Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruinţă în Hristos, şi care răspândeşte prin noi în orice loc mireasma cunoştinţei Lui.” 2Corinteni2:14.

Mă gândeam cum ne poartă în carul de biruinţă, iar imaginaţia mă ducea pâna acolo că vedeam pe Dumnezeu plimbându-ne ca pe nişte eroi cărora nu li se poate întâmpla nimic rău. Analogia pe care apostolul Pavel o foloseşte aici este luată din războaiele imperiului roman de pe vremea respectivă…

“Tu eşti un vas”, dar întreabă-te: suflă şi azi acelasi vânt?

Faptele Apostolilor 2:1-4. “În ziua Cinzecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc.

Deodată a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt, şi a umplut toată casa unde şedeau ei.

Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei.

Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt, şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească”

Noaptea a fost scurtă pentru că de dimineaţă pe la cinci a trebuit să plecăm, fiindcă ne-am propus să vizităm o zonă din munţi, undeva la o sută cinzeci de chilometri de la Birikote, locul unde stăm

Mă gândeam la o meditaţie cu motivaţia de a fi plini de râvnă în a duce Numele Său semenilor noştri, şi am dat de mărturia lui Paul Washer, care prezenta starea lui deplorabilă în care Domnul l-a aflat şi l-a salvat (mântuit). Întrebat care este secretul pasiunii lui pentru Dumnezeu a răspuns simplu: „El m-a mântuit!”